Un an de la vindecare...

Azi, 17 mai 2012, se împlinesc 366 de zile de când am scăpat de fumat. A trecut un an deja, destul de repede, dar a trecut fără probleme din punctul acesta de vedere. Partea cea mai dificilă este la început, în prima lună, mai puțin a doua și a treia. De acolo, totul e OK.

Aș putea spune acum că sunt un nefumător cu experiența fumatului. Dacă m-ai întreba acum dacă m-aș mai apuca, clar aș zice că nu. Dar când ești adolescent și ai lumea la picioare, altfel se pune problema. Cum am reușit? Simplu, am luat fiecare zi la rând, în fiecare zi îmi propuneam să nu fumez „azi” fără planuri de viitor, nimic de genul acesta. Când vedeam că a trecut o zi, au trecut două zile, trei, deja o săptămână, chiar dacă era greu în momentele când îmi venea pofta de o țigară, amânam momentul până trecea de la sine, atunci am prins curaj și m-am gândit că se poate și s-a putut. De aceea, cu toate că nu sunt specialist în adevăratul sens al cuvântului, sunt la dispoziția oricui care trece prin aceeași experiență.

Cu toate acestea, mă mai bucur că nu m-am transformat într-un dușman înverșunat al fumătorilor, pentru că în continuare mai am prieteni și amici care fumează și nu mă deranjează compania lor fumegătoare. Nici nu voi încerca să-i conving, să le predic, că le face rău, că boala, că plămânii, riscul de cancer și toate cele, nu. Sunt adulți, toți și ei știu, sau cel puțin pretind că știu ce fac, că alegerea le aparține și le respectăm alegerea.

De aceea nu am fost și nici nu sunt de acord cu campaniile antifumat care demonizează fumătorii. Mi se pare mult mai interesant și mult mai de efect să pui accent pe fumat și nu pe fumători. Am văzut de curând o serie de anunțuri, postere și bannere care mi se par mult mai de impact decât să-i arătăm cu degetul pe fumători.

Toate imaginile care urmează sunt preluate de aici.