Blogul unui om lenes

În primul rand interfața. Nu e pe sufletul meu de nicio culoare. Faptul ca nu se pot personaliza săgețile, filele, să-l facă mai pe placul meu. Poate o fi placul inginerilor: la o adică are linii drepte, la unghi fix, multi parametri din interfață rămân la fel, no matter what. Nu pe al meu. Faptul ca pot doar sa schimb culoarea unei interfețe pe care nu o agreez, nu ma ajuta deloc.

Știu că tuturor oamenilor normali le pasă de copii. Ai lor sau ai altora. Într-o măsură mai mică sau mai mare, dar le pasă. Ceva în ființa lor, acolo vibrează când vine vorba de un copil. Zâmbetul șmecheresc, stângăcia, naivitatea, curiozitatea lor nu poate să nu provoace un zâmbet oricui. Mai ales părinților lui. Cu toate acestea, din lipsă de educație, fițe, complezență, mofturi, părinții aleg pentru copiii lor cele mai nefericite variante.