Aberații părintești

Știu că tuturor oamenilor normali le pasă de copii. Ai lor sau ai altora. Într-o măsură mai mică sau mai mare, dar le pasă. Ceva în ființa lor, acolo vibrează când vine vorba de un copil. Zâmbetul șmecheresc, stângăcia, naivitatea, curiozitatea lor nu poate să nu provoace un zâmbet oricui. Mai ales părinților lui. Cu toate acestea, din lipsă de educație, fițe, complezență, mofturi, părinții aleg pentru copiii lor cele mai nefericite variante.

În primul rând, să luăm, de pildă, McDonald's. Raiul copiilor, sărăcia părinților, profitul altora. Știi că vinzi mâncare de plastic, cu termen de garanție de 12 minute, dar o pui și la pachet! Mai dai și o jucărie la meniu sau o figurină de la un desen animat de Disney sau Pixar. jucăriile zilei, afișele cu oferta sunt lipite un pic sub tejghea, la nivelul ochilor copilului, tații nu se uită acolo, ei sunt atenți la sclavele cu șapcă verde de dincolo de tejghea. Targetul e clar copilul, nu părintele, nu adultul, cel care deține puterea de decizie și implicit de cumpărare, pentru că e banul lui, la urma urmei, și el ar trebui să decidă ce e în regulă să mănânce copilul și ce nu. Evident că pică în capcana ochilor rugători și scoate banul. Punct ochit, punct lovit. Lăsăm pe alții să calculeze beneficiul unei astfel de alimentații. Lăsăm pe alții să decidă dacă acest tip de marketing este în regulă, atât din punct de vedere legal, cât și moral. Executăm, nu mai gândim.

În al doilea rând, știu un anume loc de joacă, în clădirea cu Ziridava, (lângă birtul de fițe cu nume de ingredient de șampon), cu orar de la ora 10:00 la ora 22:00. Iarăși, o fază de doi lei. Cam care ar fi targetul lor de vârstă? 3-7 ani? De la vârsta primei socializări la grădiniță, până prin clasa întâi, hai, a doua? Ce caută copilul la ora 22 la locul de joacă?! De ce nu doarme la ora aceea? Pentru că mami cu tati mai au de trăit un pic din prima tinerețe și barza le-a jucat o festă? Ia gândiți-vă, la vârsta aceea, voi care aveați program fix de somn, cam la ce oră erați sub plăpiumoară? Ajungi acasă cu el pe la 22:30, până îl speli, până îl bagi în pat, până adoarme, se face ora 12 noaptea lejer. Apoi îl trezești, să meargă la grădi și nu-și face norma de somn. Copilul e obosit, dar rezistă. Programul ăsta tâmpit devine rutină, pentru că el, copilul, nu are simțul măsurii, depinde încă de părinte să-l formeze. Copilul devine „overtired” sau hiperobosit, pe limba noastră, suprasolicitat de toți stimulii la care trebuie să facă față. Orice organism uman, în fața unei astfel de suprasolicitări pompează, pe lângă altele, și adrenalină, ceea ce provoacă agitare, hiperactivitate ascunse sub umbrela ultimelor 2 decenii, ADHD. Sigur, nu-i vina părinților, că sunt idioți, așa s-a născut, e o dereglare neurologică, doh! Ca exemplificare, vine un client, luna trecută la mine și întreabă dacă nu se poate face să fie Cartoon Network și după ora 22, când în Arad intră în partaj TCM, pentru că „fetița lui vrea.” Ce caută copilul ăla să se uite la TV și după ora aceea?!

Deci, avem o societate hulpavă, bazată pe profit, pe consum. Cât mai mult din fiecare. Cât e de bun sistemul ăsta, se vede acum, trăim cu bunăstarea pe care ne-o aduce. De ce să nu-ți educi copilul pentru lumea în care va crește, în loc să-l crești în lumea pe care tu o i-o creezi?