Funcţionarii, bată-i vina...

Am observat în ultima vreme că multora le cam place să se ia de funcţionarii de la ghişee, indiferent ce hram poartă, finanţe, poliţie, buletine, paşapoarte, banci etc. Pentru că se poartă urât, pentru că judecă oamenii după aparenţe, după haine, pentru că nu discută politicos, exemple sunt multe.


Şi le place dea din gură.

Ceea ce mulţi nu ştiu, sau ştiu şi le place să uite în acele momente, că funcţionarii respectivi au nişte norme de urmat, deţin o funcţie de execuţie, nu de conducere. Ei trebuie să comunice nişte decizii pe care să le aplice. Atât. Nemulţumiţii îşi pot duce plângerile în altă parte, de aceea există legea petiţilor pentru instituţiile publice, plătite din buget. Credeţi-mă la cât este de muncă pentru un dosar, indiferent de cât de simplu ar părea la prima vedere să mergi, să dai o hârtie, o situaţie de care să se ocupe un întreg aparat birocratic guvernat de aceleaşi legi ermetice, ar trebui să se ocupe beneficiarul de propriul dosar pentru a simţi pe pielea lui ce înseamnă, dar nu se poate, pentru că el e contribuabil şi el plăteşte taxe, are serviciu, trebuie să meargă la muncă, să aibă salariu, să mai aibă de unde să plătească alte taxe. Atunci se ocupă alţii de problema ta, alţii care au vreo 7 superiori, 15 coordonatori de departament şi care dacă o dau în bară urât de tot, răspund cu capul. Dar e OK. Ne place să avem pe cine da vina. Ne place să ne exprimăm nemulţumirea faţă de cel care reprezintă instituţia în cauză, persoana de la ghişeu, dar decât să-i spui lui / ei, mai bine ai merge la popă. Tot aia e. Tot de familie îţi va ura şi preotul, dar de bine. Următorul...

Cel de la ghişeu este pus să aplice nişte legi, decizii, circulare, hotârâri interne, NU să le discute cu beneficiarul, care are colegii de masă unde le poate dezbate liniştit. Discuţiile de genul „dar dvs. înţelegeţi cât e de absurd să...”, „dvs. sunteţi conştient de absurdul situaţiei...?” nu ajută cu absolut nimic. Dacă îţi spune că da, este conştient, se schimbă cu ceva situaţia? Brusc, nu mai are acelaşi reguli de respectat? Brusc, poate lua decizii de capul lui? Ca prin minune, se pot încălca legi (absurde) pentru a satiface o nevoie, o cerinţă (poate la fel de absurdă)?

Filosofiile de birt, să se facă, să se dreagă, dacă aş fi în locul vostru... la fel, nu ajută la nimic. Aveţi deputaţi şi senatori votaţi pe colegii, au cabinete parlamentare, nu sunteţi mulţumiţi de legi, faceţi memorii, luaţi-vă drepturile de cetăţeni în primire. Nu cârcotiţi cu portarul de la primărie sau de la finanţe, că fix aia e.