Jurnal de nefumător - Săptămâna 1

Trecu timpul de numa' - numa'! Am ajuns și la prima săptămână din vindecarea de tutun. Greu? Este. Dar am găsit un model de gândire care mă ține de partea astalaltă și care odată însușit, adică să fii convins de el, așa cum știi câți ani ai și care e drapelul nostru, îți face viața mai ușoară.

Nu voi fi ipocrit să spun că moaamă ce ușor este să scapi de fumat. Nț-nț. Este dificil, nu imposibil. Îmi tot spun că mâine va fi mai OK, că stările prin care trec (tensiune în piept - care a dispărut acum, iritabilitate, pofta de a fuma, senzația de gol, lipsa unui „prieten”) vor fi mai reduse ca intensitate în ziua care urmează. Că toate aceste simptome sunt modul organismului de-ați „mulțumi” pentru anii în care l-ai pus la păstrare, la fum. Că nu renunți de fapt la nimic. Nu ai niciun beneficiu de pe urma faptului că fumezi, atât doar că-ți astâmperi pofta de țigară. Că scăpatul de fumat face parte dintr-un proces de vindecare, nu de renunțare.

Să vedem și simptomele bune: revine gustul, mirosul din ce în ce mai bine, respir mai ușor, dorm mai bine și îmi ajunge mai puțin somn (6-7 ore, în loc de 8-9-...) și gândul de a fuma nu mai este chiar așa de prezent. Mă mai apucă din când în când, dar nu durează mai mult de aprox 3-4 minute. Așa că e OK.

Așadar, în săptămâna care a trecut, am fost la un spectacol într-o cafenea (am trecut examenul), la o aniversare în aer liber, cu grătărele, mititei, alcool etc (am trecut și aici) și am avut ocazia să-mi demonstrez că sunt mai puternic decât slăbiciunea mea pentru țigări.

Cu siguranță,

VA URMA