Umanitate pentru ceilalţi

Aşa se traduce Ubuntu, dintr-un dialect african. Această filosofie a fost transpusă într-un proiect de a construi o distribuţie bazată pe Linux care să fie accesibilă pentru toată lumea.
Informaţii despre lumea Linux aveam şi eu, dar erau mai mult prejudecăţi, cum că trebuia să stai în faţa unui terminal sau a unei linii de comandă 5 minute până să-ţi arate ceva folositor pe ecran. Că nu era user friendly, greoi ş.a.m.d. Dar curând aceste prejudecăţi mi-au fost spulberate într-o zi de aprilie 2008, mulţumită acestui articol de pe saitul BBC. Citind acolo declaraţiile lui Mark Shuttleworth, cum că:

"This is the first version that you can install under Windows. Instead of re-partitioning your hard drive and taking some fairly risky steps, effectively you can now install under Windows without modifying your system."

m-am gândit să-l încerc şi eu, pentru că înainte nu doream să-mi formatez discul, să am apoi doar bătăi de cap pentru un simplu experiment. Zis şi făcut, intrat pe www.ubuntu.com am descărcat o imagine ISO a versiunii respective, am montat-o cu daemon tools, s-a instalat şi la următoarea repornire a PC-ului mi-a apărut meniul de Grub de unde am putut alege ce să pornesc, sistemul Ubuntu proaspăt instalat sau bătrânul XP.
Apoi o lume întreagă s-a deschis sub ochii mei. Totul mergea ca uns, meniurile, comezile, aplicațiile, absolut tot. Am fost uimit, avea de toate pentru toți. Câte o aplicație pentru fiecare gen de activitate era preinstalată în așa fel încât absolut orice fișier îi dădeai știa ce să facă cu el.
Mai existau niște chestii care trebuiau configurate, gen conexiunea la net și alte chestii personale, conectarea la serviciile de mesagerie instant dar în principiu totul a funcționat. Instalarea asta s-a făcut prin wubi, care îți făcea prin windows, ditamai fișierul root.disk de câți giga alegeai să-ți faci „partiția” cu Ubuntu. Apoi am mai trecut un hop, mi-am scris ISO-ul pe un CD, am pornit PC-ul cu el, la cizmuire (bootare) și l-am instalat direct pe hard. S-a creat o partiție ext4, nu NTFS, partiția ext4 nu o vede windowsul de la sine, îți apare în explorer un hard de dimensiuni mai mici, fix cât diferența cu partiția de Ubuntu. Se mișcă ceva mai repede așa decât loop-mounted prin wubi și nu riști să-ți pierzi informațiile în cazul unei întreruperi de curent, reseturi etc.
Partea cea mai rea, dar asta nu e vina lui, e că pe Ubuntu nu prea funcționează jocurile de windows, decât prin Wine, care pentru mine, deocamdata este destul de complicat de configurat.
Pasul următor pentru mine este să mai încerc și alte distribuții, gen Fedora, Mint, Archlinux, Suse și să vedem la care rămânem până la urmă. Dacă mai știți și altele care se pot instala cam la fel de ușor ca Ubuntu, feel free să-mi propuneți.